Are 128 De Ani Și Cea Mai Tristă Poveste De Viață Nu Am Avut Nici Măcar O Zi Fericită..
Koku Istambulova, o femeie din Rusia, a reușit să uimească autoritățile. Se pare că este cea mai în vârstă femeie din lume,
potrivit Guvernului rus. Ea are 128 de ani și spune că nu a trăit nici măcar o singură zi fericită în viața ei, iar longevitatea este pentru ea o pedeapsă.
Femeia arată foarte bine la vârsta ei, însă spune că a trăit mai mult decât își dorea. Koku e de părere că longevitatea i-a fost dată de Dumnezeu și că ea nu a făcut nimic în acest sens.
Deși toată lumea o întreabă cum a reușit să se mențină în formă și dacă a avut un stil de viață activ, Koku răspunde
obosită că ea nu are nici un truc. „Văd oameni care fac sport și mănâncă ceva special ca să se mențină în formă, dar eu nu am idee de ce încă mai trăiesc”, spune femeia.
Bătrâna a implinit vârsta de 129 de ani, dar ea nu pare deloc încântată de acest lucru. „Nu am avut nici măcar o zi fericită în viața mea. Mereu am muncit din greu și am săpat în grădină.
Sunt obosită. Viața lungă nu e un cadou de la Dumnezeu pentru mine, ci o pedeapsă”, a mai adăugat ea.
Autoritățile din Rusia susțin că bătrâna este în prezent cel mai bătrân om din lume, dar Koku nu-și arată deloc vârsta.
Rudele femeii spun că în urmă cu cinci ani și-a pierdut și ultima fiică, Tamara, care s-a stins din viață la 104 ani. Koku poate să vorbească, să mănânce și să meargă fără ajutor, dar a început să-și piardă vederea.
Istambulova nu mănâncă carne, ci preferă supele cremă de legume și adoră laptele fermentat. Ea s-a născut pe 1 iunie 1889,
după cum arată buletinul ei, și dacă această dată este corectă, femeia avea 27 de ani când ultimul țar Nicholas al II-lea a fost forțat să abdice în martie 1917 și 55 de ani când s-a terminat cel
de-Al Doilea Război Mondial, în 1945. Istambulova povestește că era înspăimântător în timpul războiului, când tancurile naziștilor treceau pe lângă casa familiei ei.
Viața ei nu a fost deloc fericită
Koku a fost deportă după cel de-Al doilea Război Mondial, împreună cu toată familia ei și cu întreaga Cecenie, în Kazakhstan și Siberia, după ce Stalin i-a acuzat de colaborare cu naziștii.
„Am supraviețuit Războiului Civil (după revoluția bolșevică), celui de-Al Doilea Război de Mondial, deportarii națiunii noastre în 1944 și celor două războaie cecene. Și acum sunt convinsă că viața mea nu a fost deloc una fericiră. Îmi aduc aminte cum tancurile germane treceau pe lângă casele noastre. Era înspăimântător,
dar încercam să nu arăt asta, în timp ce ne ascundeam prin casă. Viața în Kazakhstan a fost cea mai grea pentru mine. Și în exil- am stat și în Siberia, de asemenea- dar în Kazakhstan simțeam cum oamenii ne urăsc. În fiecare zi, visam să mă întorc acasă”, a povestit Koku.
„Munca în grădină mă ajuta să scap de gândurile triste, dar în sufletul meu mereu îmi doream să mă întorc acasă”, a mai adăugat ea.
Bătrâna nu vrea să vorbească despre tragedia prin care a trecut familia ei, dar ea a pierdut mai mulți copii, inclusiv un fiu, în vârstă de șase ani.
„Gândindu-mă la viața mea nefericită, mi-as fi dorit să mor de tânără. Am muncit toată viața mea. Nu am avut timp să mă odihnesc sau să mă relaxez. Trebuia fie să săpăm pământul, fie să plantăm pepeni”, încheie aceasta
