O româncă bolnavă de cancer în stadiu terminal s-a vindecat în mod miraculos. Iată ce tratamente i-au salvat viața

O casnică de 55 ani, din comuna Sadova, a uimit lumea medicală suceveană şi va face obiectul unor studii ştiinţifice, după ce a ocolit moartea în mod inexplicabil.

Femeia era bolnavă de cancer în stadiu terminal, iar medicii îi mai dădeau doar câteva luni de trăit, însă a reuşit să se vindece în mod miraculos.

Deşi avea pelvisul plin de metastaze inoperabile, tumorile din corpul ei au dispărut ca prin minune, iar la mai bine de doi ani de la cumplitul diagnostic doctorii care au examinat-o au declarat-o perfect sănătoasă.

”Nu am întâlnit un asemenea caz în aproape 40 de ani de carieră”, spune uimit chirurgul sucevean Sorin Hîncu, unul dintre medicii la care pacienta a ajuns înainte şi după ce a ieşit învingătoare din lupta cu această boală neiertătoare.

Doina Lehaci este căsătorită şi are doi copii, o fată de 37 ani, Nicoleta, care i-a dăruit doi nepoţi, şi un băiat de 25 ani, Florin.

La finele anului 2012, viaţa liniştită pe care o ducea la ţară alături de familie s-a transformat într-un coşmar pentru ea şi pentru cei dragi, după ce medicii i-au spus că are cancer de col uterin în stadiu IV, adică ultima fază de boală. ”Am ajuns la spitalul din Câmpulung din cauza unei crize de fiere.

Atunci, fiica mea a insistat să mă vadă şi un ginecolog, deoarece de mai bine de un an mă plângeam de dureri de burtă şi aveam nişte scurgeri maronii. După consult, mi s-a recomandat o biopsie şi aşa am aflat că sufăr de cancer de col uterin”, rememorează Doina Lehaci momentul în care a aflat că suferă de teribila boală.

S-au declarat neputincioşi şi i-au recomandat un tratament care să-i mai aline durerile

Doctorul Sorin Hîncu, şeful secţiei Chirurgie Generală din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Suceava, a examinat-o pe pacientă la câteva zile de la stabilirea diagnosticului de cancer avansat, când cazul părea depăşit terapeutic, şi

ulterior, doi ani mai târziu, când testele Babeş Papanicolau, ecografele şi investigaţiile de rezonanţă magnetică (RM) au declarat-o pe femeie perfect sănătoasă. Prima dată a ajuns la el în decembrie 2012, când i-a cerut să-i scoată pietrele de la vezica biliară.

A refuzat-o, considerând că intervenţia reprezenta un risc inutil în contextul unui cancer care făcuse deja ravagii în corpul femeii. ”Starea ei era gravă în momentul în care s-a internat la Chirurgie pentru simptomatologie de colecistită acută.

A fost nevoie să o ţinem sub supraveghere la Reanimare deoarece avea tensiunea arterială foarte mică. Dacă nu o stabilizam nu putea să urmeze ședințele de radioterapie care erau deja programate”, îşi aminteşte medicul.

Te-ar mai interesa: Această legumă ieftină face minuni pentru organism…

În cazul Doinei, medicina modernă era neputincioasă. Singura şansă pentru femeia de 55 ani era un tratament oncologic paleativ, care nu-i asigura nicidecum vindecarea, ci doar întârzia evoluția bolii și îi uşura cât de cât suferinţa. ”Această formă de cancer este foarte urâtă. În faze finale dă nişte dureri groaznice. Apar complicaţii severe, iar pacientele mor în chinuri. Te uiţi la ele şi nu ai ce să le faci”, rosteşte franc crudul adevăr doctorul Sorin Hîncu.

Un diagnostic care a căzut ca o sentinţă la moarte

În ianuarie 2013, Doina Lehaci s-a internat la Iaşi, pentru 15 şedinţe duble de radioterapie. A stat acolo timp de o lună. După ce s-a întors acasă a început să facă chimioterapie la spitalul Suceava. Șase şedinţe, câte una pe lună.

A terminat cura de citostatice în iulie 2013. Tratamentele ar fi trebuit să-i mai restrângă tumorile care nu puteau fi îndepărtate prin operaţie şi au fost greu de suportat, dar ea a rezistat. Pentru stoicismul de care a dat dovadă a fost răsplătită însă cu o sentinţă la moarte. Verdictul medicilor era clar: în următoarele câteva luni îşi va pierde viaţa.

Ar fi abandonat lupta cu boala dacă nu ar fi fost copiii ei, care nu s-au putut împăca cu destinul implacabil al mamei lor. Nicoleta şi Florin au refuzat să se resemneze la gândul că moartea este o etapă firească şi inevitabilă şi au căutat

şi alte soluţii decât cele oferite de medicina modernă, bazată pe dovezi ştiinţifice. Au început cercetările pe internet în speranţa găsirii unei terapii alternative care ar fi putut să le salveze mama. Au discutat și cu diverse cunoștințe,

multe dintre ele cu aceleași probleme de sănătate, și s-au oprit asupra tratamentului cu roci vulcanice, prezentat drept un aliat pentru că „detoxifică organismul”. Era disponibil în ţară şi cum nu mai aveau nimic de pierdut l-au comandat.

Nu era vorba de o terapie universal valabilă, care să le garanteze rezultate miraculoase, aşa că au apelat în paralel şi la alte metode mai puţin agreate de medicina alopată. ”Timp de un an am încercat tot ce se zicea că ar face bine. În afară de pastilele cu minerale extrase din pietre am luat apă cu lămâie, apă cu bicarbonat de sodiu, dar şi leacul anticancer al Monicăi Tatoiu, bazat pe lăptişor de matcă, miere de salcâm, propolis şi polen”, mărturiseşte Doina Lehaci.