Toate privirile s-au lipit de mine, ca și cum aș fi adus cu mine o vijelie. Oamenii își țineau respirația. Unii își ascundeau zâmbetele în spatele paharelor cu șampanie. Alții clipeau des, încercând să proceseze scena. Eu, fosta soție „amărâtă”, intrând ca o doamnă, într-o limuzină, cu diamante la mână și cu cel mai de temut rival al lui David la doi pași în spatele meu.
Am simțit cum mi se încălzește pielea pe umeri. Dar nu de rușine. De putere.
Edi a intrat după mine, calm, cu mersul lui sigur, care nu cerea atenție — o impunea. Costumul lui negru, croit impecabil, arăta ca o declarație. Pentru cei care îl cunoșteau, era ca un tunet în miez de iarnă. Pentru David, era un mesaj clar: Am venit.
Am pășit încă un pas înăuntru. Mi-am ridicat bărbia. Și atunci l-am văzut.
David.
Stătea lângă tortul imens, cu mâna încleștată pe buchetul Vanessei, ca și cum l-ar fi putut folosi pe post de scut. Pielea i se făcuse palidă, iar zâmbetul lui fals, antrenat pentru public, dispăruse ca luat cu mâna.
Vanessa s-a uitat la mine de parcă ar fi înghițit gheață. Rochia ei scumpă, cu pietre sclipitoare, părea dintr-o dată banală lângă a mea. În ochii ei a apărut o frică subțire, abia vizibilă, dar reală. O femeie care știe că nu e ea „adevăratul subiect” al serii.
Mi-am ținut pașii mici și eleganți. Nu grăbiți. Nimic ostentativ. Doar siguri.
Și, pentru prima dată în mult timp, am simțit că un nod mare, înnăbușit, pe care îl purtasem ani întregi în piept, începe să se desprindă.
— Clara? a șoptit David, cu vocea lui pe jumătate spartă.
Mi-am înclinat capul ușor. Un salut politicos, dar distant. Ca între doi oameni care nu mai au absolut niciun motiv să-și spună „noi”.
Edi a rămas la doi pași în spatele meu. Cu mâinile în buzunar și privirea rece, calculată. Un martor. Un aliat. Omul în fața căruia David pierduse deja o afacere mare anul trecut. Dar numai noi trei știam că aceea fusese doar încălzirea.
— Ce surpriză… a bâiguit David, încercând un zâmbet. Mă bucur că ai venit.
— Știu, i-am răspuns calm. De aceea sunt aici.
În clipa aceea, am simțit că lumea din jur dispare. Rămăsesem doar noi trei, într-o scenă care trebuia să se întâmple.
Apoi mi-am coborât vocea, doar cât să audă el.
— Ai trimis invitația ca să mă vezi jos. Dar uite ce ai primit.
Ochii lui s-au îngustat, încercând să găsească în mine „fosta soție amărâtă”. Nu mai era acolo. Locul ei fusese luat de o femeie care știa exact ce face.
— Nu înțeleg ce cauți aici, a spus el, cu un ton care încerca să fie superior, dar îi tremura ușor.
— Ba înțelegi, am rostit rar. Foarte bine.
Și atunci i-am dat lovitura care urma să-i schimbe viața pentru totdeauna.
— Azi dimineață am depus actele. Toate probele. Toate declarațiile. Toate tranzacțiile făcute pe numele meu, fără acordul meu. Toate datoriile puse pe spatele meu ca să-ți iasă ție calculele. Ai crezut că sunt proastă. Ai crezut că n-o să aflu. Dar am aflat.
A rămas nemișcat. Ca o statuie.
Vanessa s-a întors brusc spre el.
— Ce tranzacții?! Ce vorbește?!
Nu i-a răspuns. Nu putea.
— În câteva ore, am continuat eu, avocații tăi vor primi notificările. Și apoi, inspectorii fiscali. Va fi un scandal. Unul mare. Mâine dimineață vei fi pe toate știrile. De asta am venit.
Am făcut un pas înapoi. Nu dramatic. Doar demn.
— Ai vrut să mă umilești. Dar ai uitat că uneori, cei mici cresc. Și vin înapoi.
Edi s-a apropiat de mine, punându-și brațul în jurul taliei mele. David s-a uitat la noi ca la două fantome care veniseră să-i ia viața.
— Clara… te rog… nu face asta…, a șoptit el, cu o voce pe care n-o mai auzisem la el niciodată.
— Ai făcut-o singur.
Am întors spatele și am pornit spre ieșire. Muzica nu mai cânta. Oamenii erau tăcuți ca la înmormântare. Complet nepotrivit pentru o nuntă.
Dar potrivit pentru sfârșitul lui.
Când ușile mari s-au închis în urma mea, am simțit cum aerul rece de pe hol îmi umple plămânii. Pentru prima oară, liber. Fără teamă. Fără povara trecutului.
Edi m-a privit cu un zâmbet cald.
— Gata, mi-a spus. S-a terminat.
M-am uitat la el. La viitor. La mine însămi.
— Da, Edi. Abia acum începe.
Și am ieșit din hotel, în lumina serii, ca o femeie care și-a recuperat viața — și demnitatea.